Soarele apindea luminile naturii leneşe,aducând un strop de revigorare dimineții.Florile îşi deschideau somnoroase măiastrele petale multicolore,îmbrățişând răcoarea zorilor.Copacii îşi scuturau puturoşi crengile pline de rouă.Fiecare picătură avea o strălucire vie,modestă,aparte.
O mică gânganie,neobservată până atunci se întinde,cască,îşi aranjează părul şi se ridică.Întruchipa o fată,sau mai bine zis o zână,frumoasă precum bolta cerească în vremea apusului.Avea părul de culoare focului,însă focul din părul ei nu mocnea.Lucea palid şi ciufulit.Ochii-i erau vii smaralde,ce sticleau curioase,nedumerite.Tenu-i era palid,gol,aproape străveziu,singura pată de culoare fiind pistruii portocalii ce-i vărgau baza nasului delicat.
Liniştea se pierdea încet încet în foşnituri şi agitări,fiecare locuitor reuşind să intre în normal.Milioane de rochițe mici,vaporoase se ridicau şi priveau nedumerite florile gigantice,din care ieşeau nişte fluturi atââât de ciudați,copacii ce căscau precum anticii filozofi ce nu dormeau mai deloc,încercând să gândească noi genialități şi toate celelalte elemente ce umpleau atmosfera abisală.
Erau poate milioane de astfel de gângănii în rochițe înflorate,fiecare fiind mai diferită decât cealaltă.Unele aveau părul bălai şi ochi cereşti,altele părul negru şi ochii asemenea,un amestec amețitor de arome în ambalaje şi mai amețitoare.Fiecare în parte,atunci când te privea,îți transmitea un sentiment mai mult decât puternic,însă apoi venea alta şi înlocuia sentimentul precedent cu altul,diferit,însă nu opus,cu o intensitate mai mare.Călcau desculțe pe pământul zgârie-tălpi,însă îți dădeau impresia că păşesc pe puf,sau pe un nor,ceea ce ar fi mai plauzibil,înfățişarea lor fiind asemănătoare cu cea a îngerilor.
Stând nemişcat,într-un colț,cu picioarele încrucişate,şi cu bărbia estetic susținută de mâna ta dreaptă,privind nebunia de viață şi culoare de acolo,puteai experimenta miliarde de sentimente în nanosecunde,fără măcar să fii nevoit să gândeşti.Doar văzând…
Cam aceasta e definiția lui “animam meam” .Acum poate vă întrebați,cei necunoscători ai acestei limbi,ce vrea să însemne acest lucru fără logică.Păi animam meam nu are logică,doar intuiție.
Mulțumiri noii mele muze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu