Eu eram undeva în fundul barului,pe o canapea inconfortabilă,privind.Purtam o rochie neagră,cambrată,din saten.Rujul roşu începuse să se ducă,filtrul celei de-a zeca țigare nemaifiind aşa murdar.Părul îmi era prins într-un coc perfect,şuvițele mele rotunde,roşcate,fiind încătuşate.
Nu mai aveam țigări.Acum,şi ei începusera să se fluture printre,sau mai bine zis,cu ele.Coafurile vremii,pline de bucle false şi mult prea încărcate cu produse pentr păr,deveneau rebele,neîngrijite.Sincer,şi un pic mai plăcute pentru ochii mei.Îşi pierdeau acea perfecțiune imperfectă pe care o aveau înainte.
Mi-am dat ochii peste cap.Îmi creau un fel de silă fetele astea.Şi bărbații…Atât de neconteniți ,iar privirile lor,atât de vulgare.Am plecat.Poşetuța plic roşie era singura pată de culoare,dacă nu imi erau observate buzele roşii,în contrast cu dinții albi,încordați.Şi nu mai aveam ruj pe ele…
Frigul de afară bănuiesc că era evident,însă,din nou,pentru mine nu exista.Ardeam pe dinauntru.Am căutat prin mica poşetă şi am găsit o ultimă țigară.M-am sprijinit elegant de un copac.În fundal,am auzit uşa şubredă a barului deschizându-se.Nişte paşi grei apăsau frunzele umede.Am simțit fumul tutunului greu ridicându-se în aer.Am adulmecat.O țigara puternică,poate un trabuc,era fumat cu stângăcie de un bărbat.
Am adulmecat iar,însă nu tutunul.Un miros mai puternic mă făcea să salivez.Se împrăştia rapid în ceața rece a nopții.Pulsul timpului apăsa mai greu pe gâtul meu,făcându-mă să îl simt arzând.Mi-am lins buzele,parcă simțind savoarea dulce-sărată a aromei ce plutea deasupra mea.Deasupra tuturor.
Am plecat de lângă copac.Nu mai eram eu,era ea.Femeia aceea rea care,atunci când simțea pofta,mă ataca.Simțeam frigul,dar nu ca pe ceva rău.Era ceva care mă putea trezi oricând la realitate.Simțeam şi cum tocurile înțepau uşor pământul.Simțeam tot,dar cu o viteză şi o intensitate mult mai mare.
M-a privit nedumerit.De unde apăruse acest demon cu chip uman?De ce mă privea ireal de apetisant şi de ce mă făcea să il vreau?L-am atins cu vârfurile unghiilor mele şi i-am zâmbit.A tresărit uşor simțindu-mi atingerea.L-am sărutat firav,probabil stângaci.Mi-am coborât buzele spre gâtul lui.Calculasem de mult unghiul perfect.Ceea ce urma era faptul,acțiunea.I-am atins lateralul gâtului cu vârful limbii uşor,senzual.
Am muşcat.Veninul fierbinte m-i se împrăştia prin gură,coborând uşor pe gat.Pofta îmi devenea mai mare şi ştiam că ea va rămâne în mine pâna când se va sătura.Nu mă puteam opri.Parcă simțeam că inima îmi bate din nou.Otrava îmi străbătea ființa,controlându-mă.Îl vroiam!
