Cerul

     In aceasta postare o sa va vorbesc despre un alt baiat,dar din nou nu voi folosi un nume.Acea persoana se va recunoaste singura.
    Eu sunt o persoana visatoare,optimista si patetic de romantica,chiar daca reusesc uneori sa ascund asta.De asemenea mai am un atu:am o vointa de fier.Vreau sa schimb ceva in oameni prin ceea ce fac si chiar daca pana si o singura persoana va vedea ceva nou si diferit in ea pentru mine va fi un adevarat succes.
    Imi doresc nespus sa fac oamenii sa priveasca cerul,atunci cand sunt putini nori pe cer sau cand se iveste luna.Sunt niste momente magice,ireal de magice si pana si cele mai dure si inchise in ele persoane ar trebui sa le admire.
    Acest baiat este dur.Este invelit intr-o carapace de fier dur si nu incearca,sau nu vrea sa iasa de acolo deloc.Banuiesc ca si altii au incercat sa il schimbe.Eu nu vreau sa il schimb.Pentru s-a schimbat deja si deja am reusit sa arunc o privire prin aceasta carapace.Frica?Nu.Poate un pic prea mult curaj si putere.
    Imi doresc sa te fac sa vezi cerul.L-ai privit vreodata cu adevarat?Poate ca da,poate ca nu,de unde as putea sti eu.Insa daca l-ai privi,sau daca ai facut deja asta inseamna ca ai reusit sa fisurezi un pic carapacea.Ea trebuie sa existe,trebuie sa fie acolo,dar cu mici crapaturi.Cu mici raze de lumina care sa patrunda.Intelegi de ce ma tot chinui eu aici?Vreau sa te fac sa vezi ca aceasta carapace poate fi fisurata,fie ca vrei fie ca nu.Cerul nu inseaman numai Dumnezeu sau credinta.Inseamna incredere,infinit si perfectiune,trei lucruri imposibile uman.Pentru toti sunt imposibile,chiar pentru toti. :)

Consumed

"Nu e pentru totdeauna.Nu,e doar pentru azi." Hmmm...cred ca aceste mici cuvinte sunt,poate,fericite.Pentru mine ar fi.Stiu...e ciudat:cum sa ai ceva ce iubesti,orice ar fi acel ceva,doar pentru o zi si nu pentru totdeauna. Pai,eu,in mintea mea zapacita si ratacita printre milioane de vise si povesti,cred ca cel mai bine e macar sa obtii acel ceva,fie doar si pentru o zi,o ora sau un minut.

Eu,de exemplu,visez sa gasesc persoana perfecta cu care sa merg undeva,pe o campie,si sa privesc cerul,sustinuta fizic si moral.Sa vad cerul,infinitul sau si sa zbor,cu niste aripi faurite din dragoste.Imi doresc sa ma simt pe deplin fericita,sa nu mai fiu rupta in mii de bucatele,din care 70% sunt nefericite.
Acum ganditi-va cu totii ce va doriti cel mai mult in momentul de fata.Imaginati-va ca aveti asta o zi,sau macar un minut,cum va simtiti?Sigur regretati cand se termina,dar macar acum puteti sa va hraniti cu acel timp petrecut in deplina feerie.Nu-i asa ca-i minunat?

never too late...

Ascultam.Fredonam.Simteam....

Luna era galbenă si era frumoasă.Chiar era frumoasă si eu nu prea folosesc cuvîntul asta.Melodia o făcea si pe ea perfectă.
Mă gîndeam la infinit,la tot si la nimic :)...eram ca intr-un vis.Un vis care se termina cu întîlnirea cu prinţul mult aşteptat...
P.S. V-am lăsat melodia mai jos.Poate simtiti si voi ce am simţit eu ;)

http://www.trilulilu.ro/isadeea/a285c3069b0b5b

Supravietuirea

           Am ascultat azi o melodie de la Vama Veche numita Armata(Am sa ma intorc barbat).Nu a fost prima oara cand am ascultat-o insa,azi,a avut un efect diferit.In melodie e vorba despre un baiat,Andrei Gavrila,care,fiind mai slab de inger si presat de dor,nervi si lacrimi a renuntat sinucigandu-se.Totul pare normal,adica era un  tip sensibil,care a stat mult timp fara maica-sa si fara "gagica-sa"...murind.Dar,la finalul melodiei este explicat faptul sinuciderii plus informatia ca el s-a sinucis atunci cand mai avea 2 zile pana la terminarea armatei.Asta a fost...tulubartor.

       Ma gandeam daca as fi fost eu baiat si as fi trait in acea perioada...ce naiba as fi facut?!Mie imi e greu sa stau o saptamana fara sa simt aerul dulce-misterios al strazilor murdare.Dar singura,inconjurata de straini,de oameni rai si de lovituri?Oare ar putea cineva rezista?

      Se pare ca da...tata a supravietuit,unchiul meu si multi multi altii.Insa cei care mor,cei care nu pot suporta,puteti sa va imaginati ce au simtit acei oameni?Sa fiti baieti si sa va luptati cu lacrimi,lacrimi de durere,durere si sufleteasca si trupeasca.Pare imposibil insa trebuie sa lupti.Dar oare chiar trebuie?

Inceput de sfarsit

Si mai e o singura saptamana si se incheie o alta etapa din viata mea.Din pacate,imprejurarile nu au facut-o mai putin placuta.Dar asta e...trec mai departe si iau totul pas cu pas,exact cum am facut pana acum.In orice caz o sa am un inceput de vara promitator:o sa vizitez niste galerii de arta,muzee,parcuri :).Cel mai rau o sa fie ca o sa fiu in mare parte singura.Dar imi voi face prieteni noi.
Mai e un pic si se termina scoala.Zambiti:)