Supravietuirea

           Am ascultat azi o melodie de la Vama Veche numita Armata(Am sa ma intorc barbat).Nu a fost prima oara cand am ascultat-o insa,azi,a avut un efect diferit.In melodie e vorba despre un baiat,Andrei Gavrila,care,fiind mai slab de inger si presat de dor,nervi si lacrimi a renuntat sinucigandu-se.Totul pare normal,adica era un  tip sensibil,care a stat mult timp fara maica-sa si fara "gagica-sa"...murind.Dar,la finalul melodiei este explicat faptul sinuciderii plus informatia ca el s-a sinucis atunci cand mai avea 2 zile pana la terminarea armatei.Asta a fost...tulubartor.

       Ma gandeam daca as fi fost eu baiat si as fi trait in acea perioada...ce naiba as fi facut?!Mie imi e greu sa stau o saptamana fara sa simt aerul dulce-misterios al strazilor murdare.Dar singura,inconjurata de straini,de oameni rai si de lovituri?Oare ar putea cineva rezista?

      Se pare ca da...tata a supravietuit,unchiul meu si multi multi altii.Insa cei care mor,cei care nu pot suporta,puteti sa va imaginati ce au simtit acei oameni?Sa fiti baieti si sa va luptati cu lacrimi,lacrimi de durere,durere si sufleteasca si trupeasca.Pare imposibil insa trebuie sa lupti.Dar oare chiar trebuie?