"-Da,dar fara viata,cum poti simti iubirea?"
Ma atinse usor pe obraz.I-am simtit aroma,fara macar sa miros sau sa gust.In momentul cand ma atinse,milioane de ace imi strabateau epiderma,muschii,craniul si se imprastiau in mine.
"-Asa."
"-Da,dar fara viata,cum as simti asta?Ce anume intelegi tu prin viata?"
Si-a dat ochi peste cap plictisit.Mana i-a cazut usor de pe fata mea.Irisii lui pareau ca ard acum,dorinta fiind puternica,frenetica.
"-Viata e doar o iluzie pentru mine.E o scapare,ceva ce vreau sa prind si nu pot,un fluture." Si-a muscat buza de jos.
"-Vezi tu...nu vreau sa traiesc din iluzie.Vreau sa traiesc ceva mai mult decat viata.Te vreau pe tine!"
Privirea lui devenea rea.Rea din pasiune.Ma simteam un pic victorioasa si un pic rea.Nu,foarte rea.
"-Da,dar...-mi-am inclestat mainile in parul lui si mi-am apropiat buzele de ale lui,lasand doar cativa centimentri sa ne desparta- cum ai putea controla asta?"
Aceasta ultima fraza a pus capac.M-a cuprins de talie si,cu o forta aproape brutala,ne-am unit.
"-Stai,stai...oh...auzi,dar daca ai fi fost fara-de-viata cum ai fi simtit ce simti acum?"
A inceput sa rada,probabil de naivitatea mea,si a inecat tot ce ramasese din cuvintele mele.Era ceva bun.
"-Pana si un mort ar simiti asta,cu tine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu