Vantul aproape inexistent reusea sa distruga si ultima bariera a rezistentei mele.Fata care avea skate-ul in mana si care mergea din ce in ce mai repede nu ma lasa sa ma intorc.Si o ascultam.Nu trebuia,dar o ascultam.
Chipul meu trada multe.Eram pe alocuri furioasa,pe alocuri indragostita dar cel mai mult eram speriata.Nu pentru mine.Nu imi pasa ce pateste trupul meu.Insa,altcineva era in pericol.
Ajunsesem.Vazusem de multe ori catedrala catolica sumbra,construita din caramida.Acum insa,trecusem de usile ei.Aratam precum niste delicvente:haine negre,skateboard si rucsaci.
Si am simtit.Vibratia divina imi strabatea mintea si trupul,controlandu-ma precum un drog.Ilegal.Ma rugam.Nu stiam ce alteva sa fac.Am luat-o de mana pe fata cu puteri ingeresti.A acceptat.Atunci,intre noi,se creease ceva indestructibil.
Si a sunat.Micul telefon a sunat.Imi aduc aminte ca ma luptam cu multe atunci:cu oboseala,cu fericirea,cu dragostea.Dar,era in regula si...era doar al meu.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu