Miroşi gheața murdară de pe stradă. Auzi roțile maşinilor cum patinează pe stradă. Vezi oameni cum par a executa exerciții de gimnastică în încercarea de a-şi menține echlibrul pe stradă. Ochii disperați de frig te urmăresc cu foame pe stradă. Simți vibrația muzicii în căştile cu volumul la maxim pe stradă. Îți muşti buza inferioară şi îți acoperi nasul cu fularul pe stradă. Te chinui să nu cazi în dizgrație, aluncând, tot pe stradă.

            Iarnă, ai reuşit să transformi strada, iubita mea stradă, într-un circ dezagreabil, demn de milă. Minunea soarelui a pierit sub nori grei şi duri, florile s-au ascuns sub pământ, copacii s-au dezbrăcat şi sute de pinguini înfofoliți merg trişti pe poteci.

            Norocul tău că ai adus un miracol, altfel m-aş fi supărat rău pe tine: zăpada! Aceasta e singura plăcere a ta. Aceasta e singura care mai aduce un zâmbet inocent pe fețişoarele copilaşilor îmbujorați. Ea e singura care te face să te gândeşti la prăjitura din cuptorul mamei, la căldura şemineului şi la faptul că totuşi e frumos afară. Şi ninge! Şi chiar dacă o să cazi pe gheață sau o să vezi un câine cum se roteşte pe lângă tine milog, o să îl mângâi şi o să te ridici, pentru că nu plouă doar cu frig, plouă şi cu dragoste.

                                          Mulțumiri cățeluşului care m-a înduioşat şi

                                                                             Mirei pentru poză!